“Diploma înseamnă ceea ce ai învăţat, iar competenţa este ceea ce ştii să aplici, ceea ce ştii să faci”7 min read

86

– spune formatorul autorizat Mariana Iordache, trainer în dezvoltare personală şi expert în legislaţia muncii –

România poate utiliza banii europeni pentru programe de integrare pe piaţa muncii, ceea ce va contribui la reducerea şomajului. În acest context, persoanele participante la astfel de programe beneficiază de asistenţă pentru elaborarea documentelor de marketing personal şi prezentare la interviu. Participanţii obţin astfel nu doar un set de deprinderi și documente care pot fi utilizate ulterior în procesul de căutare a unui loc de muncă, dar rămân și cu o serie de cunoştințe care le facilitează inserția pe piața muncii. De asemene, persoanele respective dobândesc şi cunoştinţe care le pot ajuta sa-şi înceapă propria afacere. Împreună cu formatorul autorizat Mariana Iordache, trainer în dezvoltare personală şi expert în legislaţia muncii, descifrăm temerile românilor care au asemenea iniţiative, ori îşi caută un loc de muncă.

 

Ce le lipseşte oamenilor, ca să înceapă propria afacere?

– Unii spun că le lipsesc banii. Alţii spun că lipsesc ideile bune de afaceri. Dar multora le lipseşte perseverenţa, încrederea şi ceea ce ţine de startul unui demers. Pare paradoxal, însă mulţi oameni nu sunt conştienţi de faptul că totul are un început. Chiar şi Zidul Chinezesc a avut un început, un prim kilometru, să nu uităm asta!

Există un loc pentru fiecare, pe piaţa românească a muncii?

– Absolut! Am cunoştinţe, prieteni, care lucrează în domeniul recrutării de personal şi ei se confruntă cu un deficit de talente! Adică, nu au pe cine să propună spre angajare, în anumite domenii. Şi nu sunt puţine… Deci, este loc! Trebuie doar să ai pregătirea necesară pentru postul pentru care candidezi. Şi să poţi demonstra acest lucru!

Au vreo şansă şi oamenii trecuţi de 50-55 de ani, de exemplu?

– Da! Statistic vorbind, la nivel global, în Statele Unite şi Franţa, de exemplu, s-a luat iniţiativa ca măcar o persoană cu vârsta peste această limită să fie în fiecare organizaţie, tocmai pentru a da un exemplu în acest sens. Este şi o vorbă din popor: “Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!” Oare de ce? Nu cumva pentru că întotdeauna ai ce învăţa de la cei care au mai multă experienţă?…

După această vârstă, 50-55 de ani, formarea profesională poate oferi o şansă în plus de angajare?

– Sigur, pentru că poţi aduce experienţa pe care o ai, în beneficiul companiei. Acest lucru înseamnă un plus de valoare în activitatea firmei. Şi încă un lucru: un studiu realizat la nivel global spune că piaţa muncii are nevoie de oameni cu gândire de întreprinzător. Deci, cu o viziune mai largă asupra a ceea ce înseamnă lucrul într-o companie, pe un post anumit, un om cu o vastă experienţă. De exemplu, dacă lucrezi în vânzări, asta nu înseamnă că eşti doar “vânzător”, ci ai şi abilităţi de comunicare, de atitudine, de stil. Toate acestea se câştigă în timp, nu le poţi avea la o vârstă fragedă! Formarea profesională înseamnă de fapt o actualizare a informaţiilor, o adaptare la schimbările existente pe piaţa muncii şi chiar o redirecţionare a pregătirii spre domenii noi. Aici, am în vedere că unele dintre profesiile pentru care s-au pregătit aceste persoane poate că au şi dispărut de pe piaţă!

De partea cealaltă a “baricadei” – să spunem – ce zic reprezentanţii companiilor, atunci când văd un candidat trecut de o anumită vârstă?

– Vedeţi dvs, totul ţine de ceea ce se numeşte “marketing personal”. Depinde de fiecare în parte, în primul rând, nu neapărat de companie. Depinde de cât de bine ştie fiecare candidat să-şi promoveze calităţile, aptitudinile, competenţele, atunci când doreşte un loc de muncă. Depinde de cum ştie fiecare să-şi pună în valoare experienţa acumulată până atunci, în domeniul respectiv. Să-l faci pe angajator să ajungă el singur la concluzia că are neapărat nevoie de tine, pentru postul scos la concurs! Eu fac şi consiliere privind cariera şi inserţia pe piaţa muncii şi tot constat că mulţi candidaţi nu ştiu să se promoveze, nici măcar prin ceea ce trebuie scris într-un CV! Mulţi oameni trecuţi de 45-50 de ani cred, în mod greşit, că simpla prezentare a experienţei lor din trecut ar trebui să le asigure un loc de muncă. Nu este chiar aşa! Competenţele se câştigă printr-un proces de învăţare continuă, la orice vârstă, aşa că nu trebuie să rămâi cu ceea ce ştiai cândva!

Vorbind acum despre angajaţii tineri, cum apreciaţi ofertele de locuri de muncă pentru oameni “tineri, dar cu experienţă”, după cum am văzut scris în unele anunţuri?…

– Este un anunţ discriminatoriu de recrutare! Ce înseamnă noţiunea de “tânăr”? Poţi avea experienţă, dacă abia ai absolvit facutatea? Este o înteagă discuţie pe această temă şi sunt lucruri care pot compensa „experienţa”, însă, oricum, nu ştiu să existe angajator care să nu-şi dorească o afacere profitabilă! Am avut programe derulate în mediul universitar şi am găsit cazuri de persoane “îmbătrânite” ca atitudine, fără încredere în sine, deşi nu aveau decât 24-25 de ani şi chiar sub această vârstă. Dar am întâlnit şi persoane de 60-65 de ani, cu o energie şi un optimism cu mult peste unii tineri – ca vârstă – şi care puteau face faţă oricând unor sarcini de serviciu potrivite competenţelor lor, deşi trebuiau să iasă la pensie.Un anunt de recrutare, de fapt, este o portita spre propria cariera.

 

Se poate spune că trăim într-o “epocă” a diplomelor şi parcă există o goană după diplome – cât mai multe! Obţinerea unei diplome înseamnă şi obţinerea de competenţe într-un domeniu?

– Este o întrebare foarte – să spunem – actuală! Nu este scris pe fruntea nimănui că are o diplomă într-un domeniu sau altul. Ideea de formare profesională nu se rezumă la studiile sau la certificatele de calificare/de perfectionare pe care le ai (sau nu înseamnă doar acest lucru)! După părerea mea şi din ceea ce văd pe piaţă, formarea profesională trebuie să fie un sistem de pregătire continuă, un proces de învăţare continuă şi nu doar goana după un număr cât mai mare de diplome! Diploma nu asigură în mod automat şi o competenţă. Diploma înseamnă ceea ce ai învăţat, iar competenţa este ceea ce ştii să aplici, ceea ce ştii să faci. De multe ori, cele două componente sunt total diferite! Nu lucrează diploma în locul tău!

Cât de mult sunt interesate companiile să continue – pe cheltuiala proprie – pregătirea profesională a angajaţilor? Ori, mai degrabă preferă să angajeze oameni care nu mai au nevoie de pregătire suplimentară?

– Nu vreau să spun că acest lucru (pregătirea profesională a propriilor angajaţi – n.red.) este prevăzut chiar în Codul Muncii!… Dar conducerea companiei ar trebui să observe, de exemplu, care sunt angajaţii dedicaţi firmei. Şi sunt programe speciale – se numesc “in house” – la care sunt chemaţi formatori pentru a ridica nivelul de pregătire a acestora, pentru ca ei să fie şi mai buni în domeniul lor de activitate, pentru a avea performanţe sporite. Poate şi cu abilităţi suplimentare de “public speaking”, de pildă, chiar dacă acei angajaţi nu trebuie să vorbească în public, ci doar la întâlnirile cu managerii sau cu proprii subalterni. Ori, cu abilităţi inovative. Companiile care văd în perspectivă se preocupă şi de pregătirea continuă a angajaţilor lor, nu caută totul “de-a gata”! Mai mult decât atât, există posturi în care chiar este obligatoriu ca angajatul să înveţe continuu, pentru că lucrurile se schimbă, evoluează şi nu poţi rămâne la acelaşi nivel al cunoştinţelor. În aceste condiţii, nu cred că îi convine vreunui angajator să caute permanent oameni noi pentru astfel de posturi, ci mai degrabă asigură pregătirea continuă a celor existenţi, pe care deja îi cunoaşte.

Daniel Neguţ

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here